Reporter: – Ce facultate vrei sa urmezi, Marius? Inteleg ca inveti foarte bine.
Marius: – Da, am decis deja ce vreau sa ma fac: inginer! Inginer de platforme marine! Este o slujba buna si imi place cu adevarat!
- Interesanta optiunea ta. Marius, poti sa-mi spui de ce boala suferi?
- Este o boala care mi-a aparut la picior si… l-a infestat cu celule care nu sunt bune.
- Si cum te simti, acum ca traiesti ceea ce traiesti?
- Cateodata… mai sunt trist. Cateodata, vesel.
- Ai visat, in perioada dupa ce ai aflat ca esti bolnav, ceva, asa mai deosebit?
- Da. Ma aflam la scoala si ma jucam. Vedeam ca pot sa alerg!
- Ti-e frica de operatie?
- Nu chiar. Nu mi-e frica. Am incredere ca ma va face bine! Putea sa fie si mai rau.
- Ce te necajeste cel mai mult, Marius?
- Ma doare faptul ca parintii mei sufera si boala in sine ma sperie!
- Stai de cateva luni in spital. Ti-e dor de cineva anume?
- Imi este dor de colegii mei! Mi-e dor de viata in care nu aveam nici o grija!
- Si cum vezi tu experienta asta prin care treci?
- O incercare!
- In ce sens?
- Sa ne dam seama ce este mai bine, sa ne apropiem de Dumnezeu.
- Crezi ca Dumnezeu te pune la incercare?
- Dumnezeu ne iubeste pe toti si ne pune la incercare.
- Si daca te iubeste, cum te ajuta Dumnezeu?
- Dumnezeu ma ajuta sa ma fac bine!
- Ce ti-ai dori tu cel mai mult in momentul asta?
- Simt nevoia sa imi protejez parintii! Amandoi sufera pentru ca eu sunt bolnav!
- Uite, daca parintii tai ar fi acum in fata ta, ce le-ai spune?
- Mama, stai linistita! Totul va fi bine! Tata, la fel! Sa stea linistiti ca va fi bine!
- Ma gandesc acum ca trebuie sa mai ai tu un vis. Care ar fi ?
- Visul meu este sa conduc masini si… motociclete!
- Frumos! Imi place visul tau! Cum te ajuta cei de langa tine?
- Cu moralul ma ajuta!
- Dar, tu, Marius, plangi vreodata? Iti permiti sa plangi?
- Mai… plang uneori.
- In fata parintilor tai plangi?
- Nu.
- Poate ca ai putea sa plangi si in fata lor! (imi confirma, dand din cap).
- Crezi in oameni, Marius?
- Da. Cred in oameni! Cred ca ma vor ajuta si… sper asta!
- Le-ai multumi?
- Va multumesc pentru sprijin si pentru ca ma ajutati sa-mi recapat fericirea!
(Marius Ciocardel, 14 ani, interviu video, aprilie 2013).
Ce poate sa simta un adolescent care nu a fost niciodata bolnav, care a debordat de vitalitate, care si-a trait copilaria liber, fara griji, atunci cand este abandonat de viata pe un pat de spital? Neputinta?
Ce poate sa simta doi parinti care, timp de 14 ani, si-au vazut copilul crescand frumos, zburdand pe dealurile impadurite ale satului, jucand fotbal, participand la diverse concursuri scolare, ducandu-si stupii cu albine, impreuna cu parintii, in cele mai frumoase si mai curate zone din Dobrogea, fara nici un semn care sa prevesteasca drama de acum? Disperare?
Parintii se feresc sa pronunte numele bolii. Poate ca este teama de boala, poate ca este credinta ca, odata rostit cuvantul, acesta capata forta si se materializeaza, poate ca si-ar dori sa creada, ca orice parinte, ca cineva a gresit, ca nu acesta este diagnocticul.
Mama plange si-mi sopteste cu greu cuvantul: “cancer”.
Fiul ma priveste sincer si-mi spune ceea ce stie ca parintii nu pot sa auda: cum se manifesta boala si nu cum se numeste.
Tata, cu ochii innodati de lacrimi, crede si spera in viata, dincolo de boala fiului sau! Primul nascut, copilul care ii va duce numele mai departe.
Sora lui Marius se pituleste in spatele gratiei care o caracterizeaza si aproape ca isi ascunde existenta. Toata atentia este indreptata, acum, catre Marius. Cel mai bun frate cu putinta: afectuos, responsabil, destept.
- Cand a venit pe lume, in urma cu 14 ani, am fost foarte bucuros! Am plans! Era si este tot ce-si poate dori un tata de la fiul lui. Sunt foarte mandru de el, am incredere in el. Il iubesc fara margini (tata)!
Da, Marius s-a trezit in povestea aceasta amara de viata, in care este protagonist, fara veste.
Intr-o zi, a simtit o durere in piciorul stang:
- Ai mers prea mult pe bicicleta, i-a spus mama.
Cum durerile erau moderate si ba apareau, ba dispareau, a continuat sa le ignore. Medicul de familie a decis ca durerile acestea pot fi cauzate si de cresterea lui, prea brusca.
A trecut vara, a venit iarna lui 2012-2013. Durerea era o constanta. La sfarsitul lui februarie I s-a umflat partea laterala, in zona genunchiului stang. Medicii de Spitalul de Copii din Ploiesti, banunind o problema mult mai grava, l-au transferat la Spitalul de Copii “Marie Curie”, din Bucuresti.
7 martie 2013. RMN-ul confirma prezumtia medicala a medicilor ploiesteni: sarcom – tumora osoasa. Urmeaza analizele de sange si biopsia. Rezultatul analizei histopatologice a batut in cuie un diagnostic dur: sarcom Ewing, tumora osoasa primitiva inalt neoplazica derivata din maduva osoasa.
- Momentul aflarii acestei vesti a fost… jalnic! Practic, simti ca iti fuge pamantul de sub picioare si nu mai ajungi pe pamant, ne marturiseste, printre lacrimi, mama. Nici acum nu ne-am obisnuit cu ideea! Te gandesti la ceea ce e mai rau, dar traiesti si cu speranta ca va fi bine!
(…)
- In perioada 29-31 martie 2013, Marius a urmat prima cura de chimioterapie in urma careia piciorul I s-a desumflat. In urma scintigrafiei si a punctiei medulare, am primit vestea buna ca tumora nu s-a extins si in alta parte.
A trecut cu bine peste primele 5 cure de citostatice.
In primele saptamani, Marius a refuzat sa iasa din salon! S-a adancit in studiul materiei lui preferate: matematica.
- In urma chimioterapiei i-a picat parul. Nu a fost foarte incantat, dar nici dezamagit. Era pregatit! In rest, a trecut cu bine peste aceste cure!
In urma cu multi ani, o prietena a fost diagnosticata cu cancer la san. Avea 30 de ani. Si-a vandut tot ce a putut vinde si a plecat in Italia, pentru a beneficia de tratament oncologic complex. Ne-am intalnit, intamplator, doi ani mai tarziu. Desi era in remisie de un an de zile, pastra inca acea secatuire sufletaesca pe care ti-o da suferinta prelungita. Isi pierduse sclipirea aceea de viata din ochi. Mi-a povestit ca cele noua luni de tratament au fost cele mai crunte luni din viata ei. Ca nu boala este cea care este greu de dus, ci chimioterapia si ravagiile pe care le produce citostaticul in organismul uman.
Nu stiu de ce mi-a venit in minte povestea ei. Poate pentru ca am asociat drama traita de prietena mea cu cea pe care o traieste, acum, Marius. Poate pentru ca si el disimuleaza in fata mamei starea aceea teribila, aproape permanenta, de rau: doar e barbat! Si fiu! Ii “stie” inima strasnic lovita!
Pe 5 august, Marius este asteptat la Institutul Ortopedic din Rizzoli – Bologna, pentru a suporta o interventie chirurgicala ampla de rezectie a tesutului osos afectat de celulele canceroase si de protezare a femurului stang.
De asemenea, va fi supus si unor investigatii oncologice complexe pentru confirmarea diagnosticului si pentru a indeparta suspiciunea unor determinari secundare (proliferare a celulelor canceroase). De regula, cancerul osos poate fi insotit de metastaze pulmonare.
- Stim ca daca vor aparea metastaze pulmonare la plamani sau in oricare alta parte a corpului vor trebui alte costuri, operatii si investigatii, alte mari cheltuieli pe care nu o sa putem sa le suportam. Operatia de la picior va costa 12.000 de euro. Restul, nu mai stim.
Din pacate, sarcomul Ewing este un cancer agresiv si imprevizibil. Pentru ca Marius sa aiba o sansa reala la viata, are nevoie de investigatii cu tehnologie medicala de varf si de un tratament oncologic, pe masura.
- Frica cea mare este aceea de a nu-l pierde! Nici un parinte nu merita asta! – o spune o mama incercanata de atatea lacrimi!
- Impreuna o sa trecem si peste aceasta durere! O spune un tata istovit de povara suferintei fiului sau!
Incerc sa nu cenzurez informatiile, stiind, totusi, ca Marius va citi acest material. Dar el stie deja cu ce lupta si pentru ce scop lupta sa elimine raul din organismul sau.
Este important si ca voi, romanii nostri cu suflet cat cerul, sa intelegeti dinamica acestei experiente prin care trece Marius. Tratamentul cancerului se poate intinde pe o perioada mult mai lunga de un an. Apar recidive, apar complicatii post tratratament oncologic.
Marius are sanse veritabile de a-si infrange cancerul! La filmare, am vazut in el un om, pe cat de compasiv si empatic, pe atat de darz, de determinat sa lupte. Lupta pentru el, pentru visele lui, pentru idealul de a trai asa cum isi doreste si asa cum a fost invatat sa traiasca: frumos. Fara griji, cum ar spune el! Ii este dor de viata fara griji si dorul inseamna si credinta si aspiratie, inseamna proiectia in viitor a unei vieti implinite.
Marius, o sa-ti spun acum ceva care o sa te surprinda: priveste cancerul ca pe o… gripa. E rau acum si iti vine sa dai cu “el” de toti peretii! Astfel, prin aceasta atitudine un pic mai relaxata vei fi cel care va impartasi putin mai tarziu, cu alti oameni dragi tie, o victorie autentica, pentru ca pe raportul acela medical de final un medic oncolog va fi scris: clinic vindecat!
SALVAM UN COPIL. ATAT.
Toata pretuirea si recunostinta noastra:
- Voua, romanilor de pretutindeni! Voua OAMENILOR cu un suflet cat CERUL!
- Mariei Coman, Ingerul lui Marius si al altor copii promovati si salvati prin campania “VREAU SA AJUT”.
2 euro, 10 lei. Sms simplu, fara text.
Sa nu oferiti cei doi euro altfel decat cu speranta si cu bucurie! Cu compasiune, adica cu iubire!
Dana Dumitra Dumitrache
danad@antenagroup.ro
Marius va este recunoscator pentru cei 2 Euro donati prin sms trimis la 848 sau la 8848 (numere gratuite) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE. Va multumim ca sunteti alalturi de noi in Campania aceasta, fara VOI n-am fi putut fi aici, pe frontul acesta de linia intii, fara VOI acesti COPII poate ca nu ar avea nici o sansa sa mearga mai departe, in VIATA!
De asemenea, puteti dona (Marius va multumeste si pentru acest gest minunat) prin Romtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Prin PayPal (pentru romanii din strainatate). Mentionati numele copilului.
Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “Marius Dorin Ciocardel”
CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU