“Lumea care o vede zice ca e sănătoasă…nu ştie ce e în sufletul nostru. Ne speriem din orice…dacă plânge…ştim că e bolnavă. Nu vreau să pierd şi fetiţa noastră… . (PLÂNGE) Îmi e frică să nu o pierdem şi pe ea… Nu o să putem trăi fără ea.”
Este spaima pe care o traiesc parintii micutei Carina de ceva vreme incoace. Spaima aproape viscerala ca isi pot pierde si acest copil. Alt copil nu mai pot concepe.
Sunt doi tineri care si-au intemeiat o familie din dragoste unul fata de celalalt si si-au pus toate sperantele in viitorul lor comun.
Vestea ca vor avea un copil a fost sarbatorita cu bucurie si a fost traita cu recunostinta. Ce este viata fara un copil? Saraca. Asa si-au spus si ei: vom fi parinti si copiii nostri vor fi comoara noastra.
Rares s-a nascut odata cu primavara, pe 16 aprilie 2011. Nastere normala, dupa o sarcina fara incidente, atent supravegheata de medicii specialisti.
“Clinic sanatos” au citit parintii pe biletul de externare din maternitate.
Mama, desi tanara, foarte tanara, a crezut in instinctele ei. A simtit ca ceva nu este in regula cu Rares. Intuitia s-a confirmat cateva saptamani mai tarziu cand Rares a facut edem la ambele picioare. Medicii din Caracal l-au transferat la un spital regional din Craiova. Investigatiile sugerau existenta unui sindrom nefrotic. Starea puiului de om s-a deteriorat foarte mult in cele doua saptamani de spitalizare, asa ca tata a cerut transferul la un spital de pediatrie, din Bucuresti.
Rares implinea aproape trei luni de viata. Plangea mult. I se umflase abdomenul, semn de ascita. Mama hohotea alaturi de el. Traia deja cu frica aceea pe care doar o mama o simte si o traieste intens:
- Daca imi pierd copilul? Daca i se intampla ceva? Cum voi mai trai eu?
Medicii pediatri de la Spitalul Budimex pusesera deja un diagnostic prezumtiv, dar aveau nevoie de multe alte teste clinice si implicit de teste genetice (care nu se faceau in tara), ca sa certifice diagnosticul si sa-i poata administra un tratament adecvat. Nu mai aveau timp. Rares era … in agonie. Agonie pe care o traiau si parintii lui, neputinciosi in fata propriei tragedii.
- Mamica, nu se mai poate face nimic. Nu mai este timp. Pleaca de langa el. E prea mult pentru tine, vei ramane cu traume. Nu-l mai poti ajuta cu nimic.
Micutul abandonase lupta. Facuse convulsii. Fusese resuscitat.
- Nu, nu, nu m-am gandit ca-l pierd! Am sperat pana in ultima clipa. Dar inima mea era sfasiata.
Noaptea aceea fatidica de iulie 2011 nu o vor uita niciodata. Va fi umbra care ii va urmari pentru tot restul vietii lor. Acum, invata sa traiasca cu ea. Cu durerea.
Mama a plans in nestire, nealinata de nimic. Avea 20 de ani si isi pierduse primul ei copil. S-a invinovatit, s-a rasvratit, a trait durerea aceea intensa fara nici un fel de consolare. Ce te mai poate consola atunci cand pierzi o parte din tine?
N-a mai putut intra in camera copilului ei. A ramas in prag si a refuzat sa mai vada lucrurile care ii aminteau de Rares si ii sfredeleau suferinta.
Decid sa se mute la Bucuresti. Au locuit aici o perioada, apoi s-au reintors in satul de bastina, din Olt.
Cand am filmat interviul, mama a plans, la fel, neostoit. Lacrimi de mama care nu uita. Iarta, dar nu uita.
- L-ai visat, mama? L-ai visat pe Rares, dupa ce a plecat la Dumnezeu?
- Da, l-am visat. Am visat ca crescuse un pic, parca mergea in picioare. Mi-a cerut lapte. Ii era foame. I-am dat de pomana. Apoi, l-am visat ca venise la mine dezbracat, fara hainute pe el. I-am dat de pomana si hainute. Dupa o vreme, l-a visat si soacra mea: era fericit.
Dumnezeu le trimite din nou un sufletel, poate acelasi cu cel pierdut.
Toata sarcina, mama a trait-o cu spaima. Daca … .
Carina s-a nascut un an mai tarziu. In aceeasi luna de vara in care Rares plecase, pe un drum de Lumina, la Ceruri.
Toata sarcina a fost atent supravegheata de medicii ginecologi din Bucuresti.
Imediat dupa nastere, fetitei i s-au facut toate acele investigatii care sa confirme sau sa infirme existenta unei afectiuni genetice. Probele de sange au fost trimise la un laborator de biologie moleculara din Viena.
Medicii austrieci au confirmat un diagnostic crunt: tirozinemie de gradul I. O afectiune genetica rara. Practic, tirozina, un acid aminat, se acumuleaza in cantitate mare in sange si afecteaza iremediabil ficatul. In Romania, in afara Carinei, mai sunt doi copilasi care sufera de aceeasi boala. Tirozinemia a fost si diagnosticul prezumtiv al fratelui ei.
Carina a avut o sansa. A fost diagnosticata la timp. Un medicament foarte scump (3000 de euro / luna) o tine departe de moarte. Apoi, tot restul vietii nu va sti ce gust au proteinele. Nu va putea sa manance carne, lapte si oua.
Acum este alimentata cu un lapte special, achizitionat din Germania sau Cehia; ia suplimente nutritive, la fel, prea scumpe pentru bugetul lor (50 de euro cutia). In fiecare luna trebuie sa cheltuiasca peste 1000 de euro pe alimentele vitale Carinei si pentru suplimentele cu continut special de vitamine si minerale, achizitionate din afara tarii. Numai pe laptele acesta special care ii protejeaza ficatul, parintii cheltuiesc 500 de euro pe luna.
O perioada si-au achizitionat singuri medicamentul acela de mii de euro. Acum, slava Domnului, il primesc gratuit, prin CNAS.
Pentru ca este o boala atat de rara, nu se cunoaste evolutia pe termen lung a bolii. Se presupune ca, la un moment dat, Carina ar putea avea nevoie de transplant de ficat.
Alt copil nu vor mai avea. Au decis asta cu sufletul impovarat.
Sunt oameni simpli, de la tara. Dar sunt parinti autodidacti. Se informeaza. Cauta impreuna solutii care sa preintampine un alt dezastru.
Traiesc din nimic, preferand ca bruma lor de bani sa fie cheltuita cu grija, spre binele fetitei lor. Dar le este aproape imposibil sa ii mai asigure Carinei alimentatia aceasta speciala. Apoi, sunt controalele medicale lunare. Carina va intra, in curand, pe o dieta suplimentara laptelui cumparat din Germania, o dieta conforma cu nevoile ei de crestere.
Orice suma stransa prin noi conteaza.
Carina face primii pasi. Carina rade si gangureste. Se bucura de fiecare clipa traita cu iubire alaturi de cei care au avut curajul si credinta sa-i dea viata.
In timpul filmarii interviului, explora incantata patul incarcat cu obiecte neobisnuite: geanta camerei video, cabluri, microfon. Un copil crescut frumos de parintii ei.
SALVAM UN COPIL. ATAT.
Toata pretuirea si recunostinta noastra:
- Voua, romanilor de pretutindeni! Voua OAMENILOR cu un suflet cat CERUL!
- Sabinei Iosub si lui Niels Schnecker , Ingerii Carinei si ai altor copii promovati si salvati prin campania “VREAU SA AJUT”.
- Doamnei doctor Paula Avram si doamnei doctor Ana Maria Paraschivescu pentru ca fara aceste doua femei Inger, Carina n-ar fi trait povestea ei de Viata implinita.
2 euro, 10 lei. Sms simplu, fara text.
Sa nu oferiti cei doi euro altfel decat cu speranta si cu bucurie! Cu compasiune, adica cu iubire!
Dana Dumitra Dumitrache
danad@antenagroup.ro
Carina va este recunoscatoare pentru cei 2 Euro donati prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE. Va multumim ca sunteti alalturi de noi in Campania aceasta, fara VOI n-am fi putut fi aici, pe frontul acesta de linia intii, fara VOI acesti COPII poate ca nu ar avea nici o sansa sa mearga mai departe, in VIATA!
De asemenea, puteti dona (Carina va multumeste si pentru acest gest minunat) prin Romtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Prin PayPal (pentru romanii din strainatate). Mentionati numele copilului.
Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “Cimpoieru Carina”
CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU