“Intotdeauna mi s-a spus ca cineva, acolo Sus, o iubeste! Si cred asta din tot sufletul! Nu as accepta ideea ca i s-ar intampla ceva! “(interviu video, Lucica Zaharia, asistent maternal, DGAPC Braila)
Bianca este un sufletel inaripat de dragostea ce o poarta tuturor. O vad inconjurata de lumina, lumina inimii ei blande si mari cat Universul! Imi aminteste de Ana Maria Busuioc, un alt Inger, promovat in campania VSA. De altfel, seamana fizionomic si … mai sunt legate de o coincidenta: cancerul cerebral.
Privesc ecranul laptop-ului si nu stiu, literalmente, ce sa scriu, cum sa scriu despre acest pui mic de om. Pui mic de om abandonat. Nu cunoastem motivele si chiar daca le-am cunoaste, n-am avea caderea sa le judecam. Nici un suflet de mama nu isi abandoneaza copilul de buna voie. Nici un suflet de mama, asa cum cunosc eu maternitatea.
Dar, Bianca a trait momentul acesta al abandonului, la doar un an de viata. Cum l-a trait, cum l-a simtit, numai ea stie! Numai ea stie cum s-a despartit de mirosul mamei ei, de glasul ei, de bratele ei, poate si de … iubirea ei! Numai ea stie cum a inteles, cum a constientizat dorul, rana aceea emotionala care se casca in constiinta unui copil prea mic, atunci cand nu se mai afla in siguranta si nu mai simte iubirea. Inteleg ca, acum, de acolo de unde se afla fizic, din afara Romaniei, mama biologica ii trimite banuti mamei de “schimb”, mamicii Lucica, pentru mici cheltuieli.
Cum sa nu iei o astfel de farama de om in brate, cum sa nu o asiguri de dragostea ta! Cum sa nu te topesti in oceanul acela inocent de iubire, care este copilul! Copilul care nu a deschis inca bine ochii spre Viata.
Cum sa nu fii recunoscator (-toare) celei care se dedica cu dragoste cresterii si educarii lui, pentru un salariu cat o nuca, ratacita intr-un bol mare si gol!
Ei, da, Bianca, “Bibi” cum este alintata demama de schimb (asistenta maternala) a avut noroc! Nu, a avut o sansa! Viata i-a daruit-o pe mama Lucica, cea care stie doar sa iubeasca, fara sa se gandeasca la nevoi sau la sine. Iubeste copiii si atat. Are si ea un fiu, aflat acum la inceputul maturitatii sale.
- Nu te simti niciodata obosit daca intr-adevar faci ceea ce-ti place, faci din toata inima, cum ai face pentru copilul tau personal! Baiatul meu o iubeste pe Bibi enorm! Este jucaria noastra de plus! Mai bine zis, este papusica noastra vorbitoare. Este iubita de toata lumea! Este foarte inteligenta!
Bianca mai are un fratior, mai mare cu un an si un pic, decat ea. Initial, mamica Lucica, i-a primit pe amandoi in inima si in viata ei, dar … odata cu boala asta crunta a micutei, odata cu vietuitul asta prin spitale, fratiorul ei a trebuie sa mearga in alta familie, in alta casa: acum, se afla in grija unei alte asistente maternale din Braila.
- I-am preluat pe ambii copii, pe fratiorul ei si pe ea in octombrie 2011. Acum imi este dor de el. Ne intalnim cand putem! Si el este un copil bun! Apoi, sunt frati, ei nu au nici-o vina ca boala ii desparte! Am stat impreuna doar cinci luni. Dumnezeu are planuri pentru fiecare dintre noi! El stie mai bine!
Intr-o noapte de inceput de primavara (2012), Bianca a facut prima criza convulsiva! Mamica ei (asa ii vom spune de aici inainte si asa isi spun una alteia : “fiica mea” si “mama mea”) a trait spaima vietii ei si a dus-o imediat la Spitalul Judetean de Urgenta! Au fost transferate, mai apoi, la Spitalul Bagdasar Arsene, din Bucuresti! Vestile n-au fost bune!
- Acolo s-a descoperit o tumora temporala stanga si a fost imediat operata. Operatia, din fericire, a fost un succes.
In timpul interviului, am remarcat blandetea acestei femei si straduinta ei de a vorbi firesc despre evenimentele dramatice din existenta ei si a fetitei, fara sa se planga, fara sa spuna macar o data “am obosit” sau “este greu”. Cand am intrebat-o daca a obosit, m-a privit mirata, de parca as fi spus o impietate! Stiam foarte bine de ce pusesem intrebarea. Stiam de noptile fara numar, nedormite cap-coada! Stiam de suferinta emotionala, adunata la efortul fizic. In timpul administrarii citostaticelor si ale hidratarii postcitostatice, nu se doarme in salonul de spital suprapopulat. Veghezi, iei temperatura, legeni pe picioare copilul, ii canti, ii faci masaj, il linistesti.
Dupa trei saptamani a venit si rezultatul histopatologic, confirmand natura tomorii si diagnosticul final: tumora temporala stanga pe net – meduloepiteliom.
Si a inceput periplul clinic si … chinul.
15 mai 2012. Bianca este internata, insotita de mama, la Institutul de Oncologie din Bucuresti. Prima punctie medulara, fara anestezie, primele recoltari de sange, primul RMN! Primul pat ingust de spital in care trebuie sa isi faca loc doua fiinte: un copil conectat la perfuzii si o mamica torturata de frica.
Dar Bianca are in sine o forta nebanuita chiar si de mamica sau de medici!
- La inceput ma temeam tot timpul sa nu pateasca ceva, dar ea a fost puternica si a suportat foarte bine chimioterapia cu risc crescut! Pana si doamna doctor s-a mirat! – “Doamne, deci, copilul asta lupta pentru viata lui si tocmai de aceea rezista asa de bine! Parca ii curge apa prin vene si nu citostatice!”
Rezista stoic, de doua ori pe luna, durerii crunte provocate de acul acela mare care trozneste cand intra intre vertebre, ca sa extraga lichidul medular. Strange din dinti si spune doar “au”. Nu mai plange de multa vreme, cand acul seringii ii strapunge pielea in cautarea unor vene viabile, majoritatea fiind arse de citostatic. Rade mult, se joaca cu cei de-o seama si “de-o suferinta”, de cele mai multe ori, hoinarind fericita pe holurile sectiei de oncologie, tragand dupa ea stativul in care sunt agatate perfuziile. Este hiperactiva si nu sta protapita in pat. Mama ei nu stie daca ii este rau, pentru ca Bibi e prea preocupata sa se bucure din orice motiv.
Cand perfuzia este montata pe o vena de la picioare, isi cara stativul dupa ea intr-un scaun cu rotile improvizat cu ajutorul altor mamici. Nimeni nu reuseste sa o tina locului pe Bibi! Am remarcat, cu amuzament, hiperkinetismul asta al ei si la filmare: ba era sub masa, ba pe scaun, ba in bratele mamei, ba muta vaza cu flori, ba era catarata pe masuta s.a.m.d., vorbind pentru sine si pentru noi, in limba ei, doar de mama si de ea inteleasa.
- Sa va spun un secret: deci este foarte bucuroasa cand venim la spital pentru ca eu ii spun ca mergem la “Casa de Vacanta”! Si-acolo o sa ne intalnim cu Andrei si cu Ana-Maria! Ea iubeste foarte mult copiii si normal ca este foarte bucuroasa ca isi va reintalni prietenii.
Pana cum, Bibi a suportat 15 cure de citostatice. Dar tumora a recidivat! Cum recidiveaza, de regula, tumorile, cancerul adica.
- Nu exista o singura tumora. Sunt mai multe nodule mici care ii deruta foarte mult pe medici! Sunt ingrijorata pentru ca medicii romani dau din umeri in privinta prognosticului. Imi spun tot timpul “sa mai asteptam”. Domnul doctor o iubeste foarte mult pe Bibi. Il inteleg. A facut tot ce putea face mai bine pentru ea! Tumora asta este foarte agresiva! Nu as accepta daca I s-ar intampla ceva ei! Viata asta e asa de cruda!
Medicii italieni de la o clinica renumita din Milano, dau doar sase luni de supravietuire postoperatorie, pentru acest tip de tumora. Ea a supravietuit deja un an, spre uimirea noastra si a lor. O asteapta pentru investigatii suplimentare, pentru chimio si radioterapie. O parte din costuri vor fi decontate prin CNAS, o alta parte, de noi, cei care credem in steaua norocoasa a lui Bibi. Trebuie sa strangem minim 25.000 de euro. Tratamentul se face in clinica de zi si mamica si fetita vor locui, undeva, cu chirie, in apropierea spitalului. Vor ramane in Italia minim un an de zile.
In trei ani de zile de VSA, am fost martora multor miracole! Copii care nu aveau nici o sansa la viata, copii care ar fi trebuit sa nu mai poata privi lumina zilei si sa nu se mai poata bucura de dragostea parintilor lor, sunt acum bine, in remisie. Tatal din Ceruri ii tine in Bratele Sale, prin bratele parintilor lor.
- Bibi este un copil care vrea sa traiasca! Deci lupta pentru ca vrea sa traiasca! Si pentru asta o iubesc si mai mult ! O iubesc din toata inima! Pentru ca merita, merita sa fie iubita!
Si merita sa traiasca, acum, cand in sfarsit este IUBITA!
SALVAM UN COPIL. ATAT.
Toata pretuirea si recunostinta noastra:
- Voua, romanilor de pretutindeni! Voua OAMENILOR cu un suflet cat CERUL!
- Mihaelei Barzila (Esential – Antena 3) IngerulBiancai in campania VREAU SA AJUT .
- Adriana Velea, Cristinei Dragos (Associazione Bubulina), Ralucai Tanase (Asociatia Pavel) Ingerii multor copii bolnavi de cancer!
- Femeilor cu suflet si cu putere de decizie si cu dorinta de implicare si ajutor pentru ca au ales sa le fie de folos copiilor, de la Directia Generala de Asistenta si Protectie a Copiilor, din judetul Braila.
- Domnului doctor Eugen Victor Gruber pentru ca exista in viata Biancai si pentru ca crede in vindecarea ei! Pentru ca este medicul curant al lui Bibi, cel mai bun pe care il poate avea un copil bolnav de cancer!
2 euro, 10 lei. Sms simplu, fara text.
Sa nu oferiti cei doi euro altfel decat cu speranta si cu bucurie! Cu compasiune, adica cu iubire!
Dana Dumitra Dumitrache
Psihoterapeut (Cabinet “Mereu Aproape”, sediul FMA: strada Zaharia nr.22, Bucuresti)
danad@antenagroup.ro
Telefon: 0785 270 299
Bianca va este recunoscatoare pentru cei 2 Euro donati prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE. Va multumim ca sunteti alalturi de noi in Campania aceasta, fara VOI n-am fi putut fi aici, pe frontul acesta de linia intii, fara VOI acesti COPII poate ca nu ar avea nici o sansa sa mearga mai departe, in VIATA!
De asemenea, puteti dona (Bianca va multumeste si pentru acest gest minunat) prin Romtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Prin PayPal (pentru romanii din strainatate). Mentionati numele copilului.
Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “Amarandi Bianca Maria”
CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU