VISUL:
„Nu stiu ce a vrut sa insemne. In visul meu, Mihai era culcat pe un pat alb. Camera in care se afla patul avea trei ferestre, iar la fiecare fereastra statea cate un barbat. Unul dintre acesti trei barbati, imbracat intr-un costum sobru, l-am asemuit cu parintele Arsenie, la mormantul caruia m-am rugat mult in trecut, a venit, s-a aplecat asupra patului si mi-a luat copilul in brate, spunand: – De copilul asta o sa am eu grija! „
(…)
„Am promis ca, daca traieste, trebuie sa se faca preot sau calugar, ce hotareste.
Nu ma gandesc ca nu o sa mai fie! Trebuie sa traiasca (sopteste mai mult pentru sine)!
Orice copil e bucatica din sufletul mamei!„ (PLANGE)
Mama lui Mihai, Mihaela Pandia – interviu video, 8 martie 2013.
Filmasem cazul micutilor Robi si Raul, fratii din Timisoara care trec si ei prin momente grele, ambii suferind de afectiuni atat de grave incat ziua de maine poate fi pusa sub semnul intrebarii.
Ultimele 48 de ore ne-au solicitat fizic si psihic foarte mult, pe mine si pe colegul meu Andrei, operatorul FMA. Intr-o intersectie, masina unui domn cu un handicap fizic a ramas fara frane si a intrat puternic in Renault-ul nostru (a avut nevoie de doua saptamani de reparatii intr-un service din Bucuresti). Apoi, a urmat intalnirea cu fratii Bucurescu si cu parintii lor, o intalnire cu impact emotional pentru noi. Ne pregateam sa parasim Timisoara, obositi, stresati, ingandurati. Aveam zece ore de mers pana acasa si trecuse de ora pranzului. Inainte sa iesim din oras, am deschis un e-mail venit pe adresa mea de serviciu, un e-mail trimis de o mamica internata impreuna cu bebelusul ei grav bolnav la Spitalul de Copii din Timisoara. Am sunat-o pe mamica si i-am propus sa ne intalnim intr-o ora-doua, dandu-i adresa hotelului unde fusesem cazati. Am decis, intr-un minut, ca acest bebelus, ca sa traiasca, are nevoie de ajutor sustinut si de medicii oncologi din afara tarii. Imi atrasese atentia diagnosticul.
Ne-am intors din drum. Dupa doua ore, filmam cu mamica imbracata in pijamale, intr-o camera de hotel. Ii aflam povestea de viata, o poveste incarcata de evenimente marcate de credinta sa ortodoxa. Fusese sotie de preot.
Este mamica a trei copii, doi baieti si o fetita, mezinul fiind Mihai, bebelusul nostru greu incercat in aceste momente.
Un destin aproape solitar de femeie si de mama. Un destin condus de credinta si de devotiune.
Marturisesc ca mi-a fost greu sa accept o parte dintre aceste precepte ortodoxe care indeamna la acceptarea implacabilului. Dar am privit cu sufletul in ochii ei de mama si n-am vazut altceva decat suferinta, dincolo de acceptare.
Am intrebat-o ce semnificatie ar avea visul. Va spun sincer ca, in momentul in care mi l-a povestit, mi s-a facut pielea de gaina. Rational vorbind, este un vis cu semnificatie „inalta”, raportandu-ma la Jung. Un vis cu o puternica incarcatura emotionala pentru mama, dar si pentru mine, mama fiind.
- Daca e sa traiasca, parintele Arsenie l-a luat in brate pentru AICI, sa-l ajute in vindecarea lui, daca moare, l-a luat in brate pentru ACOLO, sa aiba grija de el! Trebuie sa ne ducem crucea, mai mare sau mai grea! E puiul meu cel mai curajos dintre toti puii mei! PLANGE.
Dupa multi ani de restriste, mamica a intalnit un OM minunat care a ales sa o iubeasca si sa o sprijine neconditionat. Tatal lui Mihai.
Sarcina a venit ca o binecuvantare a iubirii lor.
- Mihai s-a nascut la termen, foarte repede. A primit nota zece.
Cine sa anticipeze raul? Cine sa se gandeasca ca in organismul unui bebe fericit se instaleaza boala? O boala prea grea pentru un organism atat de plapand! O boala letala chiar si pentru un adult!
- A fost totul foarte bine pana sa faca sase luni! Cu o saptamana inainte, intr-o noapte, a facut, dintr-o data, febra foarte mare! Am incercat sa-i adminsitrez antiinflamatoare, ca sa-i reduc febra. Cand i s-a mai redus febra, am resuflat usurata. I-am pus un termomentru si am vazut ca, totusi, febra asta urca cu repeziciune spre 40. I-am facut impachetari cu apa rece. Dupa 15 minute, febra urca din nou. Asa am dus-o cateva ore. Dimineata nu a mai avut nimic!
(…)
- In schimb, am vazut ca avea un ganglion inflamat, dupa ureche, ca un bob de porumb. Am zis sa nu umblu, sa masez, ca nu stiu ce este! Dupa patru zile a inceput, din nou, sa faca febra si sa se mareasca acel ganglion. Un medic pediatru a zis ca e adenopatie. Sa-i administram antibiotic injectabil. Sub tratament, ganglionul a continuat sa se mareasca, desi nu mai facea febra.
Mama si-a dus copilul la spitalul de pediatrie, din Craiova. Primul semnal alarmant au fost valoarea leucocitelor. Foarte mare!
- Ne-au zis, din start, ca e suspect de leucemie! Doamna doctor Marinescu a incercat din rasputeri sa gaseasca un spital de copii specializat, care sa-l preia pe Mihai. A sunat la toate spitalele mari din Bucuresti. Era in preajma sarbatorilor si nimeni nu a vrut sau nu a putut sa-l primeasca. Spuneau ca nu au locuri. Am ajuns, in final, la Timisoara, mult mai departe de casa.
(…)
- Am plecat din Craiova la ora 7 seara si am ajuns la miezul noptii la Timisoara. L-au internat imediat la Terapie Intensiva. I-au facut aproape toate analizele, inclusiv biopsie medulara. Rezultatele conduceau, toate, catre leucemie. Ne-au transferat la sectia de hemato-oncologie.
Medicul oncolog curant a trimis probe de sange si un specimen biopsic, la spitalul Sf.Anna, din Viena. Dupa zece zile, rezultatul vienez a confirmat diagnosticul prezumtiv, pus de medicii oncologi romani: leucemie mieloida monocitara juvenila. O forma foarte rara de leucemie. Cea mai grava! Prognostic minim de supravietuire. Era 16 ianuarie 2013.
- Biologii de la spitalul vienez au facut si analiza genetica, in plus fata de cerinta medicilor romani. Au gasit un defect genetic la cromozomii 11 si 22. Nici nu am realizat ce inseamna asta pentru inceput! Ce o sa se intample cu copilul nostru, cu noi!
Impreuna cu rezultatele analizelor, medicii vienezi au recomandat si un protocol chimio, pe care medicii romani l-au respectat. Prima cura de citoastatice a micsorat considerabil volumul ficatului si al splinei. Ca sa nu prelungeasca aplazia, medicul oncolog roman a modificat un pic schema de tratament. Si decizia aceasta a functionat. Micutul nostru nu a facut afte, nu a facut temperatura, nu a vomat si nu a avut dureri de oase.
- Cred doar ca avea greata dimineata, pentru ca refuza, oarecum, masa de dimineata. In rest era –si este!- acelasi copil fericit, vesel! Toata lumea s-a minunat de el! Plangea putin in sala de tratament. Citostaticele topesc venele si e un chin sa-i prinda o vena viabila, dar dupa cateva minute se linistea si incepea din nou sa rada!
Medici oncologi romani au considerat ca Mihai, ca sa supravietuiasca bolii, are nevoie de transplant de celule stem si se dorea trimiterea unor probe sanguine, si nu numai, la un spital din Dresda, pentru obtinerea profilului HLA, in vederea cautarii donatorului.
Medicii italieni si vienezi, care au primit documentatia medicala a micutului, au conchis ca Mihai are nevoie, in fapt, de transplant medular, nu de cel de celule stem.
- Ei au decis ca transplantul de celule stem stopeaza temporar boala. Apoi, va recidiva. Solutia ca puiul meu sa supravietuiasca este doar acest transplant medular!
De trei saptamani, Mihai, impreuna cu mamica lui, se afla la Pavia. Profesorul Zecca a aceptat sa il trateze pe Mihai. Inca nu s-au finalizat investigatiile medicale. Statul Roman va plati doar transplantul (peste 100.000 de euro), restul tratamentului, inainte si dupa transplant, urmand a fi platit de parinti.
Pentru inceput, ar fi necesar sa strangem minimum 50.000 de euro! Mihai va sta in Italia cel putin un an de zile!
Vor fi zile mai bune si zile mai rele! Un Inger (sau un Sfant, cum ar spune mamica) l-a luat in brate in visul mamei si a asigurat-o ca va avea grija de el! Il va purta, deci, in brate, de la o procedura medicala la alta!
Transplantul medular implica o serie de riscuri pentru Mihai, pe fondul sistemului imunitar zero. Poate respinge grefa. O baterie sau un virus banal ii poate fi fatal.
Bebelusul acesta, care abia a invatat sa faca primii pasi si sa spuna „mama” (cand este trist sau cand il doare ceva!) si tata (cand este fericit!), lupta cu darzenie pentru viata sa! Singura realitate pe care o recunoaste sufletelul lui este IUBIREA! Iubirea parintilor sai!
Sa ne rugam pentru vindecarea acestui copil! In orice CREDINTA! Orice gand de BINE si de insanatosire CONTEAZA! Miracolul nu este un cuvant pretios, ci o realitate pe care o constientizam abia dupa ce il TRAIM!
Mihai are de implinit un destin. Destinul promis Divinului de mama.
Un copil are o forta dubla de a invinge boala: inocenta si neconditionarea. Iubirea lui Dumnezeu pentru el.
Strangem bani pentru Viata.
SALVAM UN COPIL. ATAT.
Toata pretuirea si recunostinta noastra:
- Voua, romanilor de pretutindeni! Voua OAMENILOR cu un suflet cat CERUL!
- Mariei Coman (ANTENA3), Ingerul lui Mihai in campania VREAU SA AJUT .
- Cristinei Dragos, Ingerul dedicat salvarii copiilor bolnavi de cancer, prin tot ceea ce face ca voluntar la Associazione Bubulina, Italia.
2 euro, 10 lei. Sms simplu, fara text.
Sa nu oferiti cei doi euro altfel decat cu speranta si cu bucurie! Cu compasiune, adica cu iubire!
Dana Dumitra Dumitrache
danad@antenagroup.ro
Telefon: 021 20 30 246
Mihai va este recunoscator pentru cei 2 Euro donati prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE. Va multumim ca sunteti alalturi de noi in Campania aceasta, fara VOI n-am fi putut fi aici, pe frontul acesta de linia intii, fara VOI acesti COPII poate ca nu ar avea nici o sansa sa mearga mai departe, in VIATA!
De asemenea, puteti dona (Mihai va multumeste si pentru acest gest minunat) prin Romtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Prin PayPal (pentru romanii din strainatate). Mentionati numele copilului.
Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “pentru Mihai Pandia”
CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU